Fondul de blocuri din Botoșani și problemele lui reale
Rosturile blocurilor de panouri și-au trăit traiul
O bună parte din blocurile din Primăverii, Grivița sau Bucovina sunt ridicate din panouri mari de beton, îmbinate cu un chit care trebuia să rămână elastic. După atâtea cicluri de îngheț și dezgheț, chitul s-a întărit, s-a desprins de margine și a crăpat. Apa intră prin rost, nu prin peretele plin: de aceea petele apar la colțuri, la ultimul etaj și lângă tâmplărie, iar zugrăvitul în apartament ține exact până la următoarea ploaie cu vânt. Reparația corectă se face din exterior, pe rost, de sus în jos, iar finisajul dinăuntru are sens abia după aceea.
Ce cade de pe fațadă rămâne în răspunderea asociației
Fațada, aticul și terasa sunt părți comune. Legea asociațiilor de proprietari le pune în grija tuturor celor din bloc, prin fondul de reparații, iar legea privind aspectul clădirilor cere proprietarilor să întrețină exteriorul. Discuția devine serioasă în ziua în care o bucată de tencuială cade peste o mașină parcată sau peste cineva care intră în scară: atunci nu se mai caută vinovatul între etaje, ci se întreabă cine avea obligația de întreținere și ce a făcut cu ea. O punere în siguranță făcută la timp, doar pe zona periculoasă, costă mult mai puțin decât consecința și nu cere bugetul pentru toată fațada.
Fațade reparate pe bucăți, scară cu scară
În Botoșani se vede des la același bloc: o scară și-a refăcut fațada, alta a intrat în reabilitare termică, a treia a rămas cum a fost. Motivele sunt aceleași peste tot, bani și acorduri greu de strâns. Se adaugă un obstacol practic: la multe blocuri balcoanele au fost închise sau extinse ulterior, iar o schelă montată în fața lor se ancorează greu în fațadă și cere distanțe pe care aleea nu le are. Lucrul pe coardă se potrivește exact acestei realități, pentru că se poate face pe verticala unei singure scări, fără să atingă vecinii care nu au votat lucrarea și fără să aștepte ca tot blocul să se pună de acord.
Cum arată o zi de lucru pentru locatari
Aleile dintre blocuri sunt înguste, iar locurile de parcare sunt numărate și disputate. O schelă montată în fața scării ocupă parcarea, cere semnalizare și acord pentru ocuparea domeniului public, rămâne montată pe toată perioada lucrării, nu doar cât se lucrează efectiv deasupra, și dă oricui acces la ferestrele de la etaj cât timp stă acolo. Pe coardă intrăm dimineața pe terasă, montăm ancorajele, delimităm o fâșie îngustă la sol și lucrăm pe verticala scării. Locatarii de sub zona de lucru își strâng rufele și țin geamurile închise în ziua respectivă, restul blocului își vede de treabă. La sfârșitul zilei strângem, iar aleea și parcarea rămân libere.