Nacela noastră urcă la 26 de metri înălțime de lucru, iar la evaluare verificăm dacă ajunge pentru clădirea sau pentru copacul dumneavoastră. Se închiriază cu operator, utilajul nu se dă pe mâna nimănui. Sunați la orice oră, inclusiv noaptea; deplasarea și lucrarea se fac ziua, la ora stabilită împreună.
Casete luminoase, litere volumetrice, panouri de fațadă, bannere pe frontonul unei hale. Din coș se lucrează la poziționare, la prindere și la etanșarea găurilor. Coșul nu e însă macara: elementele grele nu se urcă și nu se coboară agățate de el, iar felul în care ajunge materialul sus se stabilește în ofertă.
Proiectoare pe frontonul halei, corpuri arse sus în hală, iluminat de curte pe stâlp. Din coș se lucrează cu ambele mâini libere. Dacă vreți ca partea de curent să rămână la electricianul care vă cunoaște tabloul, îl urcăm pe el și ne ocupăm doar de acces.
Jgheab de tablă prins pe consolă, la o deschidere de hală, plin de frunze și de cuiburi. Scoatem depunerile și mutăm utilajul de-a lungul streșinii, ca nimeni să nu se întindă după marginea coșului. Aici rămâne strict accesul din coș la deschideri mari; pentru case și pentru reparația propriu-zisă avem pagina de reparații jgheaburi în Suceava.
Crengi uscate deasupra aleii, ramuri care freacă tabla acoperișului, lemn rămas suspendat după furtună. Se taie în bucăți mici, coborâte controlat, cu zona de dedesubt închisă. Când copacul cere urcare în coroană trecem pe coardă, iar toaletarea propriu-zisă e tratată pe pagina de toaletare copaci în Suceava. La arborii de pe aliniamente, dintre blocuri sau de pe teren al primăriei, lucrarea pornește de la avizul primăriei, cerut de proprietar sau de administrator.
Urcăm doar ca să se vadă acoperișul de aproape: tablă ridicată de vânt, șorțuri desprinse, coșuri de fum crăpate, luminatoare fisurate. Primiți fotografiile, ca discuția despre reparație să pornească de la ce se vede sus.
Porțiuni de fațadă, fronton de hală, tâmplărie exterioară, elemente de tablă, rosturi deschise. Din coș se acoperă o suprafață limitată la fiecare poziționare, deci metoda se potrivește la reparații izolate, nu la o fațadă întreagă.
La o platformă ridicătoare, partea riscantă nu e sus, în coș, ci jos, în punctele prin care utilajul atinge pământul. O talpă care se afundă puțin în teren moale se simte, la capătul brațului, ca o înclinare mare.
Greutatea se descarcă pe tălpile stabilizatorilor, fiecare cam cât o farfurie, așa că plăcile de repartiție se pun ca regulă, nu ca excepție. Betonul și asfaltul sănătos duc sarcina, dar nu oriunde: asfaltul se amprentează pe căldură, iar peste subsoluri, garaje îngropate, rigole și canalizare nici betonul nu e o garanție. Pe pământ înmuiat, pe umplutură recentă sau peste guri de canal utilajul nu se pune în stație. Dacă iese că terenul nu ține, oprim și vă spunem.
Înainte de a ridica brațul ne uităm în sus: fire de joasă tensiune, cabluri întinse între blocuri, ramuri peste alee, copertine. Traseul brațului e limitat mai des de ce e în cale decât de înălțimea clădirii. În apropierea liniilor electrice aeriene decizia nu e a echipei de la fața locului: lucrarea se coordonează cu operatorul rețelei, iar unde e nevoie se cere scoaterea de sub tensiune. Până atunci nu urcăm și nu apropiem utilajul; la evaluare vă spunem dacă e cazul dumneavoastră și cine face solicitarea.
Fiecare platformă are, în cartea utilajului, o viteză a vântului peste care coșul nu mai are voie sus, iar la capătul brațului rafalele nu se simt ca la sol. Când limita e depășită, se coboară și se stabilește altă zi. La fel pentru gheața de sub tălpi și pentru terenul înmuiat brusc de ploaie.
Utilajul nu se predă clientului: vine cu operatorul nostru, care îl pune în stație, îl manevrează și îl scoate. Platforma ridicătoare e utilaj cu regim reglementat, cu verificare tehnică periodică și cu operator instruit pentru tipul respectiv. Înainte de începere vă punem la dispoziție documentele echipei care execută și ale utilajului care vine la dumneavoastră. În coș poate urca și omul dumneavoastră, cu echipament de protecție.
Adresa, tipul clădirii sau al copacului și cam la ce înălțime e lucrarea. O fotografie făcută de jos ne arată dintr-o dată și clădirea, și accesul.
Pe unde intră utilajul, unde se așază, ce e sub tălpi, cât loc are pentru stabilizatori și ce trece pe deasupra. Aici verificăm dacă cei 26 de metri ajung și dacă utilajul stă pe teren privat sau pe domeniul public.
Ce se lucrează, cum ajunge materialul sus și jos și cât costă deplasarea utilajului dus-întors. Ofertă fermă, în scris, înainte ca nacela să pornească. Dacă nu vă convine, nu ați plătit nimic.
Utilajul vine pe roți proprii, se pune în stație, deschide stabilizatorii pe plăci și abia apoi urcă coșul. Se lucrează pe porțiuni, cu o nouă punere în stație la fiecare mutare de-a lungul fațadei. Resturile se evacuează cu transport auto; pe terenurile mari, materialul poate fi mutat pe loc cu dumperul, utilaj de șantier care nu circulă pe drumurile publice. Tocarea se discută la evaluare, iar arderea resturilor vegetale nu intră în serviciile noastre.
Înălțimea de lucru nu e cea la care ajunge podeaua coșului, ci cea până la care ajunge mâna omului din coș; podeaua rămâne mai jos cu aproape cât un stat de om. E prima confuzie din orice comparație de oferte. A doua se știe și mai puțin: înălțimea maximă se obține cu brațul aproape vertical, adică atunci când utilajul poate sta chiar lângă perete. Împins mai departe de mașinile parcate sau de spațiul verde, brațul lucrează în diagonală și coșul urcă mai puțin. De aceea nu spunem la telefon la ce nivel al clădirii ajungem: verificăm la evaluare, cu locul de stație stabilit, dacă cei 26 de metri ajung pentru ce aveți de făcut.
Spre Ițcani, Șcheia și Salcea sunt hale și depozite cu deschideri mari, la care partea complicată nu e înălțimea, ci faptul că nu ai de ce te prinde: tablă cutată, luminatoare care nu suportă greutatea unui om, jgheab prins pe consolă la marginea streșinii. Coama unei hale de depozitare stă de regulă sub înălțimea la care urcă utilajul, așa că pe hârtie orice platformă pare să ajungă acolo. În practică rar poate fi apropiată de perete: rampa de descărcare, camioanele parcate și platforma betonată doar pe o latură o țin la distanță, iar brațul în diagonală pierde din înălțimea utilă. De aceea, la hale, întrebăm de la primul telefon pe unde se intră și ce e betonat, nu doar cât de sus e jgheabul.
Plopii, brazii și teii bătrâni din curțile și de pe aliniamentele din Areni, Zamca sau Cuza Vodă nu se ating de pe scară, iar unii depășesc chiar înălțimea la care urcă utilajul. Din coș omul stă pe o platformă stabilă, cu balustradă, și poate tăia o creangă uscată fără să își pună greutatea pe lemnul care tocmai a cedat. Înainte de a veni cu utilajul se lămuresc însă două lucruri. Terenul: sub copac trebuie să existe suprafață pe care nacela să stea, iar între utilaj și creangă să nu fie alt arbore, un cablu sau un gard. Și proprietatea: arborii de pe aliniamente, cei dintre blocuri și cei de pe orice teren al primăriei sunt spațiu verde public, iar tăierea sau toaletarea lor se face numai cu avizul primăriei, obținut de proprietar sau de administrator. Un vecin nu poate comanda singur lucrarea, iar fără aviz nu urcăm.
Nacela are nevoie de două lucruri pe care nu le poate produce singură: teren tare sub tălpi și un drum până lângă perete. Fațada dinspre spatele blocului, curtea interioară fără poartă largă și parcarea ocupată permanent sunt cazurile în care utilajul nu ajunge, iar accesul se face de sus, pe coardă; comparația pe larg între metode stă pe pagina de alpinism utilitar din Suceava. Și mai e ceva ce înclină balanța: nacela ocupă spațiu la sol, iar dacă acel spațiu e stradă, trotuar sau parcare publică, lucrarea începe cu o cerere la primărie.
Nacela merge pe roți proprii până la punctul de lucru, așa că drumul intră în ofertă și se discută de la primul telefon. În municipiul Suceava ajungem în toate cartierele, iar în afara orașului cântărește mai mult accesul până în curte decât granița administrativă. Dintre localitățile de mai jos, Salcea e oraș, celelalte sunt comune. Dacă lucrarea e în altă parte a județului, spuneți-ne unde e și vă răspundem dacă putem aduce utilajul acolo.
Închirierea pornește de la 250 de lei pe oră plus TVA, cu operator inclus, la care se adaugă transportul utilajului până la punctul de lucru. Se taxează ore întregi, iar lucrarea minimă e de o oră. Suma finală depinde de cât ține lucrarea, de distanță și de cât de complicat e accesul, pentru că fiecare mutare a utilajului înseamnă coborârea coșului și o nouă punere în stație. Pentru Fălticeni și împrejurimi nu socotim transport separat.
Ne spuneți ce aveți de făcut și unde, ne uităm la teren și la acces fără să vă coste deplasarea, apoi primiți oferta fermă în scris, cu transportul inclus în ea. Dacă nu vă convine, nu ați plătit nimic.
Pentru calare, adică pentru deschiderea stabilizatorilor, ne trebuie o suprafață de circa 3.5 metri lățime și 7 metri lungime, pe teren tare și cât mai plan. Plus drumul până acolo: poartă, alee sau curte pe unde utilajul să poată intra. Măsurați locul înainte să sunați, sau trimiteți o fotografie de la poartă, și vă spunem pe loc dacă se poate. E cea mai frecventă cauză pentru care o lucrare se anulează în ziua stabilită.
Înălțimea până la care ajunge mâna omului din coș, nu cea la care urcă podeaua platformei. Cifra se obține cu brațul aproape vertical, deci pe o fațadă înălțimea utilă e mai mică. La evaluare verificăm dacă ajunge pentru clădirea dumneavoastră.
Nu. Nacela pleacă întotdeauna cu operatorul nostru, iar el rămâne la comenzi de la punerea în stație până la retragerea stabilizatorilor. În coș poate urca și omul dumneavoastră, dacă lucrarea e a lui: noi asigurăm accesul și manevra, el își face treaba sus, cu echipament de protecție.
Pe suprafață portantă și cât mai plană: beton sănătos, asfalt, platformă industrială, drum pietruit bine compactat. Pe pavaj și pe dale așezate pe nisip se lucrează cu plăci de repartiție sub tălpi. Mai trebuie și spațiu de manevră, iar mașinile din dreptul lucrării se mută înainte de ora stabilită.
Da, dacă utilajul se așază pe domeniul public: carosabil, trotuar, parcare de reședință, spațiu verde al primăriei. Pentru ocuparea temporară a domeniului public e nevoie de aprobare de la primărie, iar cererea se depune înainte, de regulă de proprietarul sau de administratorul clădirii. În curte proprie sau pe o platformă privată nu e cazul. La evaluare vă spunem în care situație sunteți și ce presupune aprobarea, ca să nu apară o taxă sau o amendă după terminarea lucrării.
Nu avem un tarif fix de afișat și nu spunem la telefon o cifră pe care s-o schimbăm după ce ajungem acolo. Oferta o primiți fermă, în scris, după ce vedem lucrarea și accesul. Tarifele sunt exprimate fără TVA; firma e plătitoare de TVA, iar factura se emite cu TVA inclus.
Iarna se lucrează, cât timp suprafața de sub tălpi e stabilă și nu e gheață acolo unde se pun stabilizatorii. Limita reală o dă vântul, iar dacă ziua stabilită se anunță cu rafale peste limita din cartea utilajului, vă sunăm dimineața și alegem împreună alt moment.
Telefonul e deschis la orice oră. Utilajul, în schimb, se deplasează și lucrează ziua: punerea în stație și manevra brațului cer vizibilitate, iar transportul lui se programează dinainte. Ziua și ora le stabilim împreună, iar ce stă să cadă peste oameni trece înaintea lucrărilor programate.
Preferați să scrieți pe WhatsApp?
WhatsApp