Luăm terenuri lăsate în paragină și le aducem în starea în care se poate lucra pe ele: parcelă cumpărată pentru casă și acoperită de lăstăriș, livadă bătrână care nu mai dă nimic, teren agricol lăsat nelucrat, curte moștenită în care nu se mai vede aleea. Intrăm cu excavator mic sau mediu, scoatem rădăcinile, strângem materialul cu dumperul până la punctul de încărcare și, dacă nivelarea intră în lucrare, predăm suprafața nivelată. Telefonul e deschis oricând, inclusiv noaptea; pe teren ieșim ziua, la o oră stabilită împreună cu dumneavoastră.
Buruieni înalte, urzici, mărăciniș, lăstăriș de salcâm, zmeuriș și tot ce a crescut de când terenul nu a mai fost umblat. Se taie, se strânge și se scoate de pe suprafață, ca terenul să poată fi măsurat, împrejmuit sau pur și simplu văzut. E lucrarea potrivită când terenul rămâne deocamdată neconstruit, dar trebuie ținut în stare civilizată; proprietarii au și obligația legală de a combate ambrozia de pe terenul lor.
Curte moștenită sau casă nelocuită de un timp, în care aleea, fântâna și gardul au dispărut sub vegetație. Lucrăm în spații strâmte, unde nu intră un utilaj mare, și degajăm pas cu pas, ca să nu se rupă ce e sănătos: pomii care merită păstrați, țevile de la fântână, capacul de la fosă, bordurile.
Aici nu se oprește totul la nivelul solului. Arbuștii și arborii tineri se scot cu rădăcină, cu cupa excavatorului, iar cioatele rămase de la tăieri mai vechi se dislocă din pământ, împreună cu rădăcinile groase care pleacă din ele. E varianta cerută înainte de o fundație, de o platformă betonată sau de o plantație nouă, adică oriunde solul urmează să fie săpat, umplut sau încărcat.
Pe pagina asta, tăierea arborilor e o etapă din curățarea suprafeței, nu o ofertă separată de îngrijire a copacilor: plopi și sălcii crescuți singuri pe marginea parcelei, pomi bătrâni dintr-o livadă abandonată, arbori tineri răsăriți în mijlocul terenului. Avem tehnica de tăiere, iar bucățile se coboară pe frânghii, nu cu coșul nacelei, care nu e făcut să ridice sau să lase jos sarcini. Nacela de 26 de metri înălțime de lucru intră doar acolo unde există lângă arbore o suprafață tare și plată pe care poate sta stabil; pe teren nedefrișat, proaspăt săpat sau muiat de ploi nu are unde staționa, așa că se lucrează pe coardă. Dacă e vorba de îngrijirea unor copaci pe care îi păstrați, discuția aceea se poartă pe pagina de toaletare copaci.
Crengi, tulpini, rădăcini pline de pământ, buruieni adunate grămadă. Cu dumperul le strângem de pe suprafață și le ducem până la punctul de încărcare, fără să depindem de o remorcă împrumutată de la cineva. Dumperul e utilaj de șantier și mută material pe teren, nu pe drum public; transportul în afara parcelei se organizează separat, cu mijloc auto. Unde ajunge materialul mai departe, cine face transportul final și ce rămâne eventual la dumneavoastră ca lemn de foc se scriu în ofertă, ca să nu apară ca surpriză la final.
După ce ies rădăcinile, terenul e răscolit și plin de gropi. Umplem golurile, împrăștiem pământul rămas, corectăm denivelările și predăm o suprafață pe care se poate umbla, măsura și lucra. Nivelarea fină pentru o placă sau pentru un gazon, ca și compactarea cu utilaj a zonelor umplute, sunt etape separate, pe care le discutăm ca atare.
Pe o defrișare, greșeala scumpă nu se vede în ziua lucrării, ci după: o conductă ruptă la o palmă sub iarbă, o limită de proprietate depășită fără să bage nimeni de seamă, arbori dați jos pentru care se cerea o aprobare. Excavatorul nu întreabă ce e sub el, așa că prima parte a lucrării se face cu actele terenului pe masă, nu cu cupa.
Tăierea arborilor și defrișările pot cere aviz sau aprobare, în funcție de amplasament, de categoria de folosință a terenului și de statutul lui: intravilan sau extravilan, teren agricol, livadă, apropierea unei arii protejate. Situația nu e aceeași pentru un lăstăriș crescut de la sine pe o parcelă și pentru o plantație pomicolă înregistrată ca atare, unde defrișarea cere o autorizație eliberată de direcția agricolă județeană, solicitată cu mult înainte de lucrare. Un lucru îl spunem din capul locului: arborii de pe domeniul public, cei de pe aliniamentele stradale, din spațiul dintre blocuri sau din parcuri, nu se taie la cererea unui vecin ori a unui locatar; acolo e nevoie de avizul primăriei, obținut de proprietarul sau de administratorul terenului. La evaluare ne uităm împreună la acte, lămurim ce presupune cazul dumneavoastră și unde se verifică. Nu dăm consultanță juridică și nu vă spunem că nu trebuie nimic, doar ca să pornim lucrarea mai repede.
Înainte de săpat cerem planul de amplasament și vă întrebăm ce știți că trece pe sub teren: apă, gaz, cablu electric, drenaj vechi, fosă, puț. Marcăm împreună limitele față de vecin și față de drum. Unde nu există certitudine, se lucrează prudent și se caută manual în zona respectivă, în loc să se afle cu cupa. Aceeași atenție se cere și deasupra capului: dacă arborele atinge linia electrică aeriană sau crește lipit de ea, lucrarea se coordonează cu operatorul rețelei de distribuție și, unde e nevoie, se cere scoaterea de sub tensiune ori protejarea liniei. Se solicită dinainte, nu în ziua lucrării, și fără confirmarea lui nu se urcă nimeni și nu se apropie utilajul. Contează și unde stă utilajul cât lucrăm: dacă excavatorul, dumperul sau mijlocul de transport staționează pe carosabil, pe trotuar ori într-o parcare publică, e nevoie de aprobare de ocupare temporară a domeniului public de la primărie. Vă spunem la evaluare dacă lucrarea dumneavoastră ajunge în situația asta și ce presupune aprobarea, iar cererea o depune de regulă proprietarul sau administratorul. Dacă pe deasupra terenului trece o linie electrică aeriană, lucrarea se coordonează cu operatorul rețelei de distribuție, iar acolo unde e nevoie se cere scoaterea de sub tensiune sau protejarea liniei; până atunci nu se apropie utilajul și nu se taie arborii de sub ea.
Arderea resturilor vegetale în aer liber e interzisă ca regulă și nu ține de bunul plac al nimănui; situațiile în care se poate face sunt strict delimitate, cer acceptul autorității de mediu și înștiințările prevăzute de lege, obținute de proprietar, altfel se lasă cu amendă. De aceea arderea nu intră în serviciile noastre. Noi mergem pe strângerea și scoaterea materialului din teren, iar tocarea o propunem acolo unde materialul se pretează și unde poate fi adus utilaj de tocat; care dintre variante se aplică la dumneavoastră se hotărăște la evaluare și se scrie în ofertă.
Înainte de începere vă punem la dispoziție documentele echipei care execută lucrarea pe terenul dumneavoastră. Nacela e utilaj cu regim reglementat, care cere verificare tehnică periodică și operator instruit pentru utilajul respectiv, așa că, acolo unde lucrarea se face cu ea, documentele utilajului și ale operatorului se pun la dispoziție înainte de a începe. Cereți-le, în scris, oricui vă intră în curte sau pe parcelă cu un excavator și o drujbă. E o întrebare pe care oricine urcă pe un utilaj ar trebui să o primească fără să se supere.
Unde se află, cam ce suprafață are, ce a crescut pe el și ce urmează să faceți cu el: construcție, gard, plantație sau doar curățenie. Câteva fotografii făcute de la poartă și una de departe, în care se vede toată parcela, scurtează mult discuția.
Măsurăm accesul: cât de lată e poarta, ce drum duce până acolo, dacă e pantă, cât de tare e solul și unde se poate întoarce dumperul. Ne uităm ce e vegetație măruntă și ce e arbore, unde sunt limitele și dacă lucrarea se poate face dintr-o dată sau pe etape.
Ce se taie, ce se scoate cu rădăcină, cum se strânge materialul și cum pleacă din parcelă, dacă nivelarea intră în lucrare și ce rămâne în sarcina dumneavoastră. Dacă din discuția despre acte reiese că mai e ceva de obținut înainte, scriem asta negru pe alb, în loc să pornim și să ne oprim la jumătate.
Se merge pe etape, în ordinea firească: întâi vegetația măruntă, ca să se vadă terenul, apoi arborii, apoi rădăcinile, la final nivelarea, dacă a intrat în ofertă. La plecare vă arătăm suprafața și vă spunem unde s-a umplut o groapă, adică unde solul se va mai tasa, ca să știți la ce să vă așteptați.
Sunt două lucrări diferite, iar confuzia dintre ele costă bani abia mai târziu. Curățarea terenului de vegetație taie și strânge tot ce se vede deasupra: buruieni, mărăciniș, lăstăriș. Arată impecabil, e mai ieftină și e alegerea corectă pentru un teren pe care nu se construiește încă. Numai că rădăcina rămâne în pământ, iar salcâmul, murul și măceșul pornesc din nou, uneori mai des decât înainte, pentru că tăierea îi stimulează. Defrișarea propriu-zisă înseamnă scoaterea rădăcinii din sol. Înainte de o construcție, asta nu e o rafinare, ci o condiție: rădăcinile lăsate sub viitoarea placă putrezesc în timp și lasă goluri, iar umplutura de deasupra se tasează neuniform, exact acolo unde nimeni nu se mai poate uita. Aceeași logică se aplică la un gard: un stâlp betonat lângă o rădăcină groasă nu stă drept mult timp.
O defrișare produce mult mai mult volum decât pare de la poartă, pentru că un hățiș care ajunge peste statul unui om devine un munte de crengi în momentul în care e culcat. Sunt două drumuri pe care mergem noi și un al treilea, care de regulă nu e la îndemâna nimănui. Tocarea mărunțește materialul lemnos și îl reduce la un volum mic, care poate rămâne împrăștiat pe teren ca strat sau poate fi strâns; varianta asta se stabilește la evaluare, pentru că nu orice material se pretează și pentru că cere utilaj de tocat adus special pentru lucrare. Strângerea cu dumperul e drumul pe care mergem cel mai des: utilajul adună materialul de pe suprafață și îl duce până la punctul de încărcare, de unde transportul în afara parcelei se face cu mijloc auto, organizat separat, fiindcă un dumper de șantier nu circulă pe drumurile publice. Lemnul gros îl putem lăsa tăiat la dumneavoastră, dacă vă folosește. Al treilea drum, arderea pe loc, nu e o metodă pe care ne bazăm: arderea resturilor vegetale în aer liber e interzisă ca regulă, iar situațiile în care se poate face cer acceptul autorității de mediu și înștiințările prevăzute de lege. Rădăcinile scoase merită o mențiune separată: ies cu bulgări mari de pământ agățați de ele, cântăresc mult și ocupă în basculantă mult mai mult decât ar zice cineva privindu-le pe teren.
Fiecare rădăcină scoasă lasă în urmă o groapă și o grămadă de pământ afânat lângă ea. Un teren defrișat, dacă lucrarea se oprește acolo, e mai greu de traversat decât înainte. De aceea nivelarea nu e o operațiune cosmetică de final, ci partea care face suprafața utilizabilă: se astupă golurile, se împrăștie pământul rămas, se corectează denivelările și se dă o pantă care duce apa în afara viitoarei construcții, nu spre ea. Un lucru trebuie spus dinainte: pământul reașezat într-o groapă rămâne mai afânat decât cel din jur și se va lăsa, mai ales după ploi și după prima iarnă. Nu e o eroare de execuție, e comportamentul normal al solului. Dacă pe locul acela urmează o fundație, compactarea se face ca etapă distinctă, cu utilaj, și se discută separat.
Pământul greu, argilos, care ține apa mult după topirea zăpezii sau după o serie de ploi, e realitatea multor parcele din jurul orașului. Pe un asemenea teren, un excavator intrat prea devreme nu doar că lasă făgașe adânci, ci strică structura solului și transformă parcela într-o mocirlă din care trebuie scos cu alt utilaj. Așa că, la evaluare, drumul de acces se cântărește la fel de atent ca vegetația: dacă ultima porțiune e drum de pământ, dacă există pantă, dacă terenul s-a zvântat. Se adaugă accesul propriu-zis. În Burdujeni-sat, la Ițcani sau pe străzile vechi din Cuza Vodă sunt curți cu poartă îngustă și alee strâmtă între casă și gard, unde intră excavatorul mic și nu cel mediu, iar materialul se scoate în etape. Unde nu se poate intra deloc cu utilaj, o spunem din prima vizită și punem pe masă varianta manuală, cu tot ce înseamnă ea, ca să hotărâți dumneavoastră dacă merită.
Intrăm cu utilajele în municipiul Suceava, pe cartierele de mai jos, și în localitățile din apropiere. Dintre acestea, Salcea e oraș, celelalte sunt comune. La o defrișare, distanța nu e singurul lucru care contează: contează și drumul pe care ajunge excavatorul până la poartă. De aceea, dacă terenul dumneavoastră e în altă parte a județului, spuneți-ne unde se află și pe ce fel de drum se intră, iar la telefon vă răspundem dacă ajungem acolo cu utilajele și în ce condiții.
Pe hârtie, o defrișare pare simplu de socotit: suprafață ori un tarif. În realitate, două terenuri de aceeași mărime pot fi lucrări complet diferite. Contează cât de deasă e vegetația și dacă e vorba de buruieni sau de arbori cu trunchi gros, câte rădăcini trebuie scoase și cât de adânc merg, dacă terenul e plat sau în pantă, cât de tare e solul, cât de aproape sunt casa, gardul și rețelele, dacă utilajul intră pe poartă sau lucrarea se face pe porțiuni, ce volum rezultă și cum pleacă din parcelă, dacă intră și nivelarea la final. Un tarif spus la telefon ar fi bun pentru terenul pe care ni l-am imaginat noi, în timp ce ascultam, nu pentru al dumneavoastră.
Venim, măsurăm accesul și ne uităm la ce e pe teren, iar în Suceava și în localitățile din apropiere deplasarea pentru evaluare nu se taxează; pentru o parcelă aflată mai departe în județ vă spunem la telefon în ce condiții ajungem. Primiți apoi o ofertă fermă, în scris, cu ce intră în lucrare și ce nu, ca să o puteți compara cu alta. Dacă pentru situația dumneavoastră e mai ieftin să faceți întâi o curățare de suprafață și să amânați defrișarea cu rădăcini până când chiar începeți construcția, vă spunem asta, chiar dacă lucrarea iese mai mică.
Curățarea de vegetație lucrează la nivelul solului: se taie și se strânge tot ce a crescut deasupra. Defrișarea scoate rădăcina din pământ. Prima e mai ieftină și e suficientă pentru un teren pe care doar vreți să vedeți și să circulați; a doua e cea care se cere înainte de fundație, de platformă sau de plantație, pentru că rădăcinile lăsate în sol putrezesc și lasă goluri sub ce se construiește deasupra. La evaluare vă spunem care dintre ele vă rezolvă situația, în funcție de ce aveți de gând cu terenul.
Depinde de teren și de arbori, iar răspunsul nu se dă la telefon, pe baza unei descrieri. Contează dacă terenul e în intravilan sau în extravilan, ce categorie de folosință are, dacă e livadă, dacă e lângă o arie protejată și ce fel de arbori sunt. Un caz în care timpul contează mult: pentru o plantație pomicolă de interes comercial, defrișarea cere o autorizație eliberată de direcția agricolă județeană, iar cererea se depune cu mult înainte de execuție, deci nu e ceva ce se rezolvă între telefonul dumneavoastră și ziua lucrării. Iar dacă arborii nu sunt pe terenul dumneavoastră, ci pe domeniul public, lucrarea se face doar cu avizul primăriei, cerut de proprietar sau de administrator, nu de vecinul deranjat de umbră. La evaluare ne uităm împreună la actele terenului, lămurim ce presupune cazul dumneavoastră și unde se verifică. Nu suntem consultanți juridici și nu vă vom spune niciodată că sigur nu trebuie nimic, doar ca să pornim lucrarea mai repede.
Volumul e partea la care se înșală aproape toată lumea: un hățiș culcat la pământ ocupă mult mai mult decât părea în picioare, iar rădăcinile ies cu bulgări de pământ prinși de ele și cântăresc pe măsură. Materialul se adună cu dumperul și se duce până la punctul de încărcare; de acolo pleacă din parcelă cu mijloc auto, pentru că un dumper de șantier nu iese pe drum public. Tocarea e o variantă care se discută la evaluare, acolo unde materialul se pretează și unde poate fi adus utilaj de tocat. Lemnul gros îl putem lăsa tăiat la dumneavoastră, dacă vă e de folos. Ce nu facem e arderea pe loc: e interzisă ca regulă, iar excepțiile cer acceptul autorității de mediu și înștiințările prevăzute de lege, obținute de proprietar. Varianta pe care mergem se scrie în ofertă, cu tot cu cine face transportul final.
Nu direct. Defrișarea și nivelarea aduc terenul în starea în care se poate trasa și săpa, dar între ele și fundație mai sunt pași care nu ne aparțin: trasarea făcută de topograf, studiul de teren acolo unde e cerut, decopertarea stratului vegetal și compactarea zonelor umplute. Ce vă putem spune noi la predare e unde a fost scoasă o rădăcină mare și unde s-a umplut o groapă, adică exact locurile în care solul se va mai lăsa și pe care constructorul trebuie să le știe.
Uneori da, alteori nu, și asta se vede pe teren, nu în calendar. Pe sol îmbibat cu apă un excavator face mai mult rău decât bine: lasă făgașe adânci, amestecă stratul vegetal cu pământul de dedesubt și riscă să rămână împotmolit. Dacă la evaluare terenul nu e practicabil, vă spunem să așteptați să se zvânte și, dacă vă grăbește ceva, propunem ce se poate face între timp: tăierea vegetației, care nu cere utilaj greu, sau lucrul doar pe porțiunea cu sol tare.
Excavator mic și excavator mediu, alese după cât de larg e accesul și cât de mare e lucrarea, plus dumper pentru strâns și scos materialul din teren. Pentru arborii de pe parcelă avem tehnica de tăiere, iar acolo unde arborele e lipit de o casă, de un gard sau de o rețea putem lucra cu nacela de 26 de metri înălțime de lucru, dacă există lângă el o suprafață tare și plată pe care nacela poate sta stabilă. Pe teren nedefrișat, proaspăt săpat sau muiat de ploi nu are unde staționa, așa că acolo se merge pe coardă. Bucățile tăiate coboară pe frânghii, nu cu coșul nacelei. Dacă lucrarea cere nacela, la evaluare verificăm dacă înălțimea ajunge pentru situația dumneavoastră, iar documentele utilajului și ale operatorului vi le punem la dispoziție înainte de începere. Combinația exactă o stabilim după ce vedem poarta, drumul și terenul.
Puteți. La telefon răspundem la orice oră, iar la capătul lui e omul care organizează lucrările pe teren. Ce se poate face în momentul acela e discuția și programarea: ne descrieți parcela, ne trimiteți pozele, iar dacă situația cere o vizită rapidă o punem în față. Lucrul propriu-zis cu utilajul se face însă ziua, pentru că un excavator care manevrează printre cioate și gropi are nevoie de lumină, nu de faruri. Ziua în care intrăm pe teren o stabilim împreună, în funcție de programul dumneavoastră, de starea solului și de ce mai avem în lucru; nu vă promitem de la telefon că e neapărat sâmbătă sau duminică.
Preferați să scrieți pe WhatsApp?
WhatsApp